Gamerii - Opresaţii societaţii

De ce gamerii sunt consideraţii persoane fară viaţă şi viitor? Hai, chiar aşa să fie? Ce face societatea să fie atât de intolerantă faţa de o categorie de oameni care îşi aleg un anume mod de a-şi petrece timpul liber sau, de ce nu, chiar să facă o carieră din această ocupaţie.

Normal, societatea vede în gameri nişte scursuri neinteligente, nepregătite pentru viaţa de toate zilele. Nişte oamenii a căror viaţa se rezumă doar la a sta pe un scaun, a pătrunde în lumi virtuale şi realitaţi create artificial. Dar e oare aşa? După cum am arătat şi în articolul despre feminism, trăim într-o societate de dublu standardizatori, iar gamerii sunt şi ei victime ale acestor neînţelegeri născute din incapabilitatea idioţilor de a accepta fără a înţelege. Culmea, să accepţi fără sa înţelegi e bine în unele domenii, ba chiar indicat (religia, politica, etc).

Revin, acest grup de oameni e văzut prost de societate. E adevarat; unii gameri sunt introverţi, dar aceasta nu e o calitate specifică gamerilor. Introvertirea ţine de temperament, aşa cum mi-a explicat un bătrân profesor la liceu, iar gamerii nu sunt preponderent melancolici sau flegmatici, cele doua tipuri de temperament care sunt predispuse spre introvertire. Accept, atât ca şi gamer, cât şi ca om, că introverţii au o predispoziţie spre gaming, dintr-un motiv foarte simplu; lumea virtuală le oferă siguranţă. Nu joaca jocuri video pentru că sunt obsedaţi sau "no-lifer"-i, ci pentru că în mediul virtual nimeni nu te judecă, nu le pasă dacă eşti frumos sau urât, bărbat sau femeie.

Astfel, societatea se împarte astfel: gameri, non-gameri (care, pot sa urască gamerii sau să fie indiferenţi la adresa lor) si gameri "in-denial", acei oameni care susţin că desfaşoară acestă activitate într-un mod casual, deci nu se consideră gameri.

Gamerii sunt oameni inteligenţi. Poate unii, chiar mai inteligenţi decât media. Acum, să ne întelegem, nu vorbesc despre Elvis Mondialu care joacă numa' Counter-Strike, ci despre acei oamenii care caută un joc ce ofera exprienţe similare cu lumea reală, în speranţa că aceste experienţe i-ar putea ajuta în viitor. Nu doar o data am fost ajutat de cunoştiinţe primite printr-o astfel de cale.

În final, vreau să spun că şi gamerii sunt oameni, cu absolut nimic diferit faţă de restul, aşa ca încercaţi să vorbiţi cu ei. Aţi putea sa fiţi surprinşii de cât de receptive sunt aceste specimene nocturne, sedentare si pizzavore.